350 înainte de Hristos




Acum câteva mii de ani primii oameni de stiinta au început sa puna întrebari despre fiziologia vietii, de exemplu „cum sunt creati copii?”
Era în jurul anului 350 î.Hr. în Grecia Antica când Aristotel a încercat sa raspunda la aceste întrebari. El a spart câteva oua de gaina pentru a observa anatomia interiorului. El a ajuns la concluzia corecta ca acea parte minuscula a oului se va dezvolta în cele din urma în ceva mult mai mare. Din nefericire nu toti din antichitate au aderat la aceasta concluzie.
Roman Secena anunta ca spermatozoidul pornea cu câte un om întreg în el. Asta însemna ca celulele nu trebuiau sa se combine pentru a crea organele si pilozitatile deoarece ele existau deja. Dintr-un motiv straniu, toti credeau în teoria lui Secena, chiar daca era o teorie gresita.
În 1609, primele microscoape erau inventate iar oamenii de stiinta puteau observa celulele, nucleele si modul în care celulele se divid singure în reproducere.
Totusi ideea lui Secena a fost considerata ca valida pâna spre sfârsitul sec. XIX când oamenii de stiinta au descoperit ca un singur ou fertilizat se dezvolta într-un organism viu complet format din milioane si milioane de celule. Aceste cunostinte au ridicat si mai multe întrebari: „cum le cresc copiilor nasurile?”, „dece seamana progeniturile unui organism viu seamana cu parintii?”, „de unde stie oul în ce sa creasca?”
Singurele raspunsuri pe care le-au dat oamenii de stiinta a fost tehnica camuflajului si asimilarea sângelui. Din nefericire adevaratele raspunsuri erau mult mai mici si de partea moleculara a lucrurilor, lucruri pe care oamenii de stiinta nu le cunosteau înca.










Începutul secolului al XIX-lea





În 1859, în Anglia, Charles Darwin a publicat una dintre cele mai faimoase carti scrise vreodata: „Originea Speciilor din punctul de vedere al Selectiei Naturale”. Înainte de Darwin marea majoritate a oamenilor credea ca Dumnezeu este creatorul tuturor creaturilor vii de pe