ISTORIA CULTURII SI A MENTALITÃTILOR



Motto:

„Nimic nu înspãimântã mai mult pe oameni decât lucrurile pe care nu le înteleg.”

Paul CLAUDEL


Strãinul ?! Pentru fiecare dintre noi, probabil, acest cuvânt apare sub o altã formã dar, din nefericire, în majoritatea cazurilor, el are conotatii negative care izvorãsc din prezenta diferentelor: trãsãturi fizice, comportamente si referinte culturale.
Ciudãtenia strãinului, „elementul neasteptat, condimentul de neînlocuit al oricãrei frumuseti”, dupã cum spunea Baudelaire, este cea care îl atrage pe celãlalt, pe omul „civilizat”, îi trezeste curiozitatea, ideea de a descoperi, îi atâtã imaginatia, aceastã functiune interioarã si subiectivã pe care orice om o posedã într-o oarecare mãsurã si din care este exclusã judecata.
Perceperea celuilalt se va baza pe puterea sinteticã a spiritului fiecãruia de a-si extinde dincolo de orice limitã sau constrângere, viziunile sale lãuntrice, si astfel, opinia despre cel necunoscut va avea la bazã memoria simturilor fiecãruia si va consta în idei deja formulate si înrãdãcinate. Strãinul nu va fi remarcat datoritã calitãtilor sale, nu va fi considerat un egal, ci va fi supus comparatiei, acest izvor al greselilor, si va fi considerat, în final, un barbar deoarece nu s-a gândit cã ar trebui sã-si ascundã defectele, viciile sub aparente sesducãtoare, el considerând cã trebuie sã fie deschis pentru ca personalitatea sa, izvorul tuturor valorilor sale trecute si viitoare, sã ajute pe „gazdã” sã-l identifice corect, sã-l cunoascã asa cum este el, cu bune si rele, concluzia finalã trebuind sã fie o pãrere realã despre ceea ce reprezintã.
Din pãcate, de foarte multe ori, are loc procesul contrar, si, de aceea, cel din afarã va fi analizat prin prisma intolerantei care aproape întotdeauna este o mostenire a trecutului ce se exercitã în virtutea opiniilor primite si pe care fiecare dintre noi a uitat sã le controleze, desi multe dintre aceste opinii sunt anacronisme.
Si astfel, europe