Jerzy Kawalerowicz – Quo Vadis ?

Sursa literara este celebrul roman al lui Henryk Sienkiewicz, cu titlu omonim, care evoca fapte ce se petrec în ultimul an al domniei împaratului roman Nero, 68 d.Hr., în timpul verii, spre toamna. Povestea, destul de stufoasa, cu filoane epice laterale, de altfel bine motivata în partile ei componente si condusa cu mestesug, se desfasoara pe o arie geografica restrânsa: Roma, împrejurimile Romei si Ancium, localitatea de origine a lui Nero, asezata pe malul marii. Conflictul este declansat de dragostea spontana a tânarului nobil Marcus Vinicius, nepotul estetului si iubitorului de arta, arbitru al elegantei, Petronius, intim prieten al împaratului, pentru frumoasa ligiana, Lygia, aflata sub tutela generalului Aulus Plaucius. Revendicarea acesteia de catre împarat ( “…a fost promisa pentru siguranta granitelor noastre”… “Lygia, te iubim ca pe propria noastra fiica, dar siguranta prizonierilor este privilegiul lui Cezar “), împotrivirea lui Marcus, ajutorul acordat acestuia de catre Petronius, sporesc acest conflict, sursa aproape inepuizabila pentru desfasurarea intrigii, prin tehnica acumularii si marirea tensiunii dramatice, cuprinzând importante personalitati ale puterii si anonimi, structuri ale imperiului si alcatuiri private. Spatiile-cadru, purtatoare de atmosfera si stari de spirit, sunt bine reconstituite, cu un evident simt al culorii locale: de la palatul lui Nero, focar si gazda ale petrecerilor si orgiilor, reflex grotesc al unui epicureism prost înteles, la grotele în care primii crestini se întâlnesc pentru a se ruga; de la Forumul Roman, la temnitele pline cu cei condamnati la moarte pentru credinta lor; de la arena imensa a amfiteatrului, un adevarat spatiu închis, o anticamera a mortii, la curtile si odaile tihnite ale colibelor primilor crestini; de la palatele luxoase ale nobililor, la spelunca promiscua; de la zgomotul strazii din centrul Romei, la tihna de la Ancium, perturbata de ratacirile de pretins poet