Jocul-Joaca

Prima vârsta a omului sta sub semnul jocului, care insa îl fascineaza si e adult, prin frumusete si libertate. Vocatia pentru joc desavarseste conditia omului de fauritor si întelept, probându-i imaginatia si spiritual creator.


Definitia cuvântului joc, asa cum apare in DEX, dictionarul folosit pentru cunoasterea vocabularului romanesc actual, poate fi utila pentru a arata ce aspecte ale jocului sunt prezente in fragmentele literare citite:
Joc=1. Actiunea de a juca si rezultatul ei; activitate distractive (mai ales la copii), joaca; joc de societate= distractie intr-un grup de persoane care consta din întrebari si raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante; joc de cuvinte= gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte cu interes diferit; calambur.
2. Competitie sportive de echipa careia ii este proprie si lupta sportive (baschet fotbal etc.); Mod specific de a juca, de a se comporta intr-o întrecere sportive.
3. Deplasare relativa maxima pe o directie data intre doua piese asamblate, considerate fata de pozitia de contact pe directia respective.
4. Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatii; Teoria jocurilor= teorie matematica a situatiilor conflictuale in care doua sau mai multe parti au scopuri, tendinte conflictuale.
Jocul este o activitate umana complexa. El se poate grupa in trei categorii gnoseologice:
Jocul divin;
Joc al oamenilor mature;
Jocul copiilor
Jocul divin este un joc al zeilor in fata pamântenilor pentru a observa reactiile acestora, sentimentele, comportamentul si altele.
Jocul oamenilor mature reprezinta imitarea actului divin adica un efort de recreare.
Jocul copiilor este considerat autentic, adica mai apropiat de creatia divina. Jocul copiilor este un joc sincer pen