LUMEA VIE IN CONCEPTIA MENDELIANA

La prima vedere, oricine este tentat sa considere ca omul ocupa o pozitie unica printre organismele vii. El este singura fiinta ce si-a faurit un sistem complicat de limbaje care ii permit un schimb complex si inteligibil de idei si sentimente. Marile civilizatii si-au dezvoltat si schimbat mediul inconjurator in moduri de neconceput pentru orice alta forma de viata. Ca urmare, a existat intotdeauna tendinta de a considera ca omul se deo-sebeste de orice alta fiinta prin ceva special. Aceasta convingere si-a gasit expresia in di-feritele religii, prin care omul incerca sa-si explice originea existentei sale si, totodata, sa-si faureasca reguli si principii dupa care sa se conduca in viata. Faptul ca existenta fiecarui om incepe si se sfarseste la o anumita data a dus in mod firesc la aparitia credin-tei ca omul nu a existat dintotdeauna, ca el a fost creat la un moment precis, poate con-comitent cu toate celelalte forme de viata.
Aceasta credinta a fost pentru prima data pusa serios la indoiala cu peste o suta de ani in urma, cand Darwin si Wallace au propus teoriile lor asupra evolutiei bazate pe selectia indivizilor cel mai bine adaptati. Ei au formulat ideea ca diversele forme de viata nu sunt imuabile, ci dau nastere in permanenta unor animale si plante cu mici diferenta intre ele, dintre care unele sunt mai bine adaptate pentru supravietuire. Pe vremea cand au emis teoria lor, ei nu cunosteau originea acestei variatii continui, dar au intuit corect faptul ca, pentru ca aceste variatii sa poata constitui baza evolutiei, noile caractere trebuie sa persiste la descendenti.

Teoria celulara

Teoria celulara a fost una dintre cele mai insemnate cuceriri ale biologiei secolului al XIX-lea. Aceasta teorie, prezentata pentru prima data in mod convingator in 1839 de doi specialisti germani in microscopie, Schleiden si Schwann, sustine ca toate plantele si ani-malele sunt constituite din mici unitati fundamentale