MAESTRII ISCUSINTEI
ANONIME
Aportul civilizatiei romane


Împletirea aptitudinilor poporului dac cu elementele înaintatei civilizatii romanea ridicat pe o treapta superioara puterea de creatia a populatiei. De altfel, creatia tehnica romana a marcat hotarul Daciei înca înaintea instaurarii puterii imperiale, prin construirea gigantului pod de la Drobeta, opera lui Apolodor din Damasc, cel mai important pod permanent al antichitatii. Lungimea sa era de 1 135 m, iar deschiderea principala permitea trecerea pe sub el a vaselor mari ale vremii. Romanii au distrus fortificatiile si multe dintre asezarile importante ale dacilor, simboluri ale îndârjitei lupte si ale creatiei tehnice a viteazului popor care li se împotrivise. Alte constructii impunatoare le-au luat însa locul. S-au asezat numeroase orase de tip roman – cu cladiri publice si particulare, cu mari piete si amfiteatre, cu bai calde, conducte de apa si temple – în spiritul urbanismului din imperiu. S-au ridicat tabere întarite (castre), fortificatii, drumuri pietruite, întraznete drumuri în consola (ca cele de la Portile de Fier), poduri, apeducte. Numai orasul Apulum, de pilda, se întindea pe un teritoriu de 6 km lungime si o latime variind între 1,5 si 2,5 km. Toate aceste constructii sau ansambluri constructive reprezentau opere de maiestrie tehnica si arhitecturala cum nu mai cunoscusera meleagurile Daciei. În apropierea asezarilor romane, se dezvoltau instalatii de macinat cereale, de fabricare a caramizilor, de cioplire a pietrei, unde lucrau maiestri iscusiti, care îsi însusisera o noua tehnica. O constructie romana remarcabila a fost si monumentul de la Adamclisi (Dobrogea) care, avand o înaltime, un volum si o greutate considerabile, a ridicat complicate probleme tehnice, cerând rezolvari originale si deloc usoare.
Romanii au introdus în Dacia folosirea tehnicii legarii pietrei si caramizilor cu mortar, asa-zisul “opus incertum”, adaptând-o la folosirea masiva a pietrei locale. În ce priveste cerami