Mass-media si persuasiunea


„Un ziar fara crime si jafuri, violuri si incest,
bestialitate si sodomie, sacrilegiu, scrisori
incendiare si falsuri, executii si dueluri, se
spune ca este lipsit de stiri.” (jurnalist anonim)




Traim într-o epoca în care mai multe mii de inteligente dintre cele mai bine pregatite si-au ales drept obiect de activitate patrunderea în spiritul public colectiv. Scopul: sa manipuleze, sa exploateze, sa controleze. Efectul: mentinerea tuturor într-o stare de neputinta generata de deprinderi mentale perpetuate la nesfârsit. De vreme ce atâtia specialisti sunt angajati în reducerea oamenilor la aceasta conditie de neajutorati, pare justificata încercarea de a gasi metode pentru a inversa procesul.
Dupa ce a facut lumea medievala una cu pamântul, tehnologia Gutenberg a extins capacitatea de recuperare a omului prin viteza. Caligraful Evului Mediu nu avea nici un sprijin în parcurgerea textelor din Antichitate; în schimb, presa inventata de Gutenberg i-a pus la dispozitia renascentistilor pe toti clasicii antici.
În 1831, Lamartine i-a spus redactorului sef al revistei Revue Europeenne: „Înainte de sfârsitul acestui secol, jurnalismul va însemna o forta imensa, înglobând întreaga gândire omeneasca. (…) Singura carte posibila de acum înainte este ziarul.” Afirmatia lui pare sa fie contrara ideilor lui Platon, care pleda pentru traditia orala, considerând scrierea ca fiind o revolutie în primul rând distructiva.
Fenomenul atât de complex al comunicarii de masa a cunoscut numeroase tipuri de definire si numeroase perspective de clasificare. Dupa Christian Wright, „comunicarea de masa este orientata catre audiente largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de catre comunicator; mesajele sunt transmise în mod public si sunt calculate astfel încât sa ajunga repede la public”. Termenul de mass-media s-a format pe teren anglofon, prin sinteza dintre un cuvânt englezesc, „mass”, care trimite la masa de consumatori ai acestor forme culturale si un cu