Argument


Aceasta lucrare se naste din constiinta acuta a unui paradox: lumea actuala, obsedata pâna la limita absurdului de comunicare, se confrunta de fapt, în mod dramatic, cu o criza a comunicarii. Teatrul si arta, prinse în pânza de paianjen a multiplelor tendinte centrifuge, sub zodia experimentului, încep sa se piarda în prapastia ce se sapa între teribilismul pseudocreator si autenticitate, între excentricitatea artistica si inovatia revelatoare. Pe desupra, delimitarile între teatru, dans, muzica si tehnica se estompeaza, producând specii hibrid (vezi teatrul underground, teatrul-dans, etc).
Mai mult, dincolo de discrepantele lumii noastre, care se zbate între arta si kitsch, exista o ratiune non-artistica fundamentala ce deturneaza scopurile teatrului: cea pecuniara. Regizorii si actorii actuali fac compromisuri artistice pentru ca „produsul” lor sa se vânda. În aceaste calcule aride, câteodata nu mai este loc pentru visare.
Totusi, cu un idealism poate narod, cred în continuare ca teatrul ar trebui sa civilizeze si sa inspire, sa cizeleze si sa schimbe. În acelasi timp, recunosc ca într-adevar trebuie sa ofere clipe privilegiate de destindere, relaxare, evadare.
Astfel, m-am oprit asupra “Melodiei varsoviene” a lui Leonid Zorin. Am doua motive.
Primul este legat de modul cum m-am întâlnit eu cu Viktor si Helea. Piesa trebuia sa fie spectacolul meu de licenta insa din motive mai putin relevante, acest proiect nu s-a mai finalizat. Dupa ce s-a renuntat la idee, am simtit regretul unui rol pierdut, deja interiorizat. M-am atasat de povestea celor doi indragostiti, dar in special de Viktor, personaj in care ma regasesc foarte mult.
A doua ratiune pentru alegerea mea porneste de la perioada pe care o evoca piesa: tinerete, libertate, dezorientare, tensiune a optiunilor. Simt aceasta rascruce pentru ca eu, ca om si creator (sa-mi fie permisa inocenta aroganta de a ma numi asa), ma aflu exact în momentul când toate drumurile sunt deschise. Vorbesc despre ace