MIRCEA CARTARESCU

Mircea Cartarescu s-a nascut la 1 iunie 1965 în Bucuresti. Dupa terminarea liceului (la “Dimitrie Cantemir” din capitala), a devenit student la Facultatea de limba si literatura româna a Universitatii din Bucuresti, pe care a absolvit-o în 1980. Între 1980 si 1989 a fost profesor de româna la o scoala generala, apoi functionar la Uniunea Scriitorilor si redactor la revista “Caiete critice”. Si-a sustinut teza de doctorat în 1999, la Universitatea Bucuresti. În prezent este lector la Facultatea de litere din Bucuresti.
Mircea Cartarescu a debutat în anul 1978, în “România literara”. Are o bogata activitate literara iar numeroase din romanele si poeziile sale au fost premiate: “Faruri, vitrine, fotografii” – premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980, “Levantul” – premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, “Dragostea” – premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, “Visul” – premiul Academiei Române pe 1989 (tradusa în franceza si spaniola si nominalizata în Franta pentru Premiul Medicis, Premiul pentru cea mai buna carte straina si Premiul uniunii Latine- editia necenzurata a aparut în 1993 si se numeste “Nostalgia”), “Travesti” – premiul Uniunii Scriitorilor si premiul ASPRO pe 1994 (tradusa în franceza si olandeza), “Orbitor”- Aripa stânga – premiul ASPRO pe 1996
Nicolae Manolescu spunea astfel: “Roman autobigrafic si vizionar, Orbitor reprezinta prima parte a unei trilogii – Aripa stânga, Corpul si Aripa dreapta- care se anunta exceptionala. Dupa ce a debutat ca poet, Mircea Cartarescu pare acum definitiv captivat de proza. O proza densa si profunda, realista si onirica, descriptiva si halucinanta, mustind de subiectivitate ca un burete de apa, populata de personaje si de obiecte fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce. Roman al cautarii timpului pierdut, metaroman al citirii si scrierii trecutului, Orbitor este o arheologie si anatomie a fiintei, fara termen de admiratie în literatura româna,