UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
FACULTATEA DE MUZICA








Mitul lui Oedip
Din perspectiva enesciana













“Istoria este plina de personaje si destine tragice, de evenimente cu un urias efect tragic. Esenta tragicului presupune o mare personalitate lovita de o suferinta care îi pregateste pieirea sau cel putin o ameninta”.
Mitul lui Oedip exercita o puternica atractie asupra mea. Ceea ce ma atrage la aceasta legenda este fondul dramei, problema pe care ea o ridica, problema destinului si a omului. Aceasta problema a preocupat pe multi oameni, pe deoparte lupta dintre doua forte antagoniste, fatalitatea oarba, tiranica, nedreapta, iar pe de alta parte, vointa omeneasca libertatea morala.
În lucrarea lui Sofocle vedem mai întâi o lovitura a soartei, subtila, stranie, îngrozitoare, care face pe un om sa treaca de la constiinta întelepciunii lui, la descoperirea unei nestiinte îndelungate, de la siguranta nevinovatiei lui, la suferintele remuscarii; de la admiratia si respectul tuturor, la umilinta si mizerie. Vedem apoi impulsul vointei omenesti care îndeplineste aceasta mare schimbare numai prin hotarârile ei.
Cele doua elemente ale tragediei antice, fatalitatea si libertatea, conlucreaza spre un tel comun si din înlantuirea lui rezulta moralitatea spectacolului. Forta superioara, care se joaca atât de crud cu omul, ar risca sa revolte în noi sentimentul de independenta, credinta noastra în justitie si ar fi deci odioasa si imorala, daca victima însasi nu ar avea si ea o parte de responsabilitate. Oedip are si el o vina ca poarta povara curiozitatii lui, a orgoliului lui, a violentei si mâniei lui. El este târât de dubla fatalitate a firii lui si a destinului.
Dramatica istorie a fiului regelui Laios din Teba a furnizat literaturii, artelor plastice dar si muzicii, înca din timpurile cele mai vechi, o bogata materie. În muzica, legenda lui Oedip nu a inspirat prea multi compozitori, subiectul Oedip fiind abordat de un englez – Henry Purc