MONTSERRAT

La 60 de kilometri nord-vest de metropola barceloneza, pe o întindere plana, se înalta, sfidator si semet, muntele sfânt al Cataloniei – Montserrat, simbol al libertatii si identitatii nationale a catalanilor.

Când, venind dinspre Andorra, am zarit întâia oara Montserrat-ul, am ramas cu suflarea taiata: niste stânci enorme, ca ghearele unei reptile uriase sau ca turnurile unui castel gigantic, sfâsiau cerul din fata mea. Drumul parea atât de lung pâna la poalele acestui firez de piatra… dar, odata ajuns, urcusul devine pelerinaj. Alaturi de mii de oameni credinciosi sau doar curiosi, descoperim uimiti acest colt de lume si traim o noua relevatie.
Muntele de suflet al catalanilor este un masiv ce se ridica abrupt în mijlocul provinciei. Se spune ca, în zilele senine, Montserrat poate fi zarit din orice punct al Cataloniei. Numele îi vine de la aspectul unic, de ferastrau: “muntele firez sau sirat”. Coloanele bazaltice se ridica, una dupa cealalta, drept spre cer, oferind o imagine spectaculoasa, de neuitat.

Scurt popas pentru Sfântul Graal

Atrasi de frumusetea salbatica a muntelui, primii calugari catalani sositi si-au gasit aici siguranta ce le lipsea la ses. În vremuri de restriste, într-o lume bântuita de spectrul razboaielor, al intrigilor si al mândriei, sarmanii ratacitori erau primiti si adapostiti în bratele binefacatoare ale Muntelei Sfânt. Înaltarea unei manastiri si a chiliilor aferente nu s-a lasat mult asteptata. Treptat, manastirea a devenit cunoscuta si vizitata, de la cei mai umili tarani pâna la trufasii feudali ce plecau în pelerinaj, mai întâi la Montserrat si apoi la Santiago de Compostella.Se povesteste ca ân pelegrinajul sau prin lume, Sfântul Graal, cupa de vin din care a sorbit Iisus Hristos la Cina cea de Taina, ar fi poposit aici.
Trecerea timpului a lasat urme peste acest stabiliment monahal. Iuresul razboaielor a adus incendii si prapad, calugari ucisi sau alungati. Astfel, câteva sute de an