Plantarea pomilor fructiferi


Plantatiile pomicole reprezinta lucrari de investitii pe o durata destul de mare (15-60 ani, uneori chiar mai mult) de aceea pentru reusita lor sunt necesare studii temeinice din punct de vedere al alegerii locului, al sortimentului de specii, soiuri si portaltoi, dar si studii social economice de marketing.
În prezent majoritatea livezilor se înfiinteaza în sistem intensiv si superintensiv, singurele care asigura randamente ridicate, intrare rapida pe rod si recuperarea în timp util a fondurilor investite.
Terenul ales si destinat plantarii pomilor fructiferi, fie ca este vorba de o suprafata mai mica sau dimpotriva, mai mare, trebuie sa întruneasca anumite cerinte legate de situarea lor, gradul de fertilitate, posibilitati de udare si mecanizare. De asemenea trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza în livada cât si esalonarea sortimentului.
Perioada optima de plantare este toamna, dupa caderea frunzelor si pâna la venirea gerurilor. Plantarea de primavara da rezultate bune cu cât se face mai devreme.
Plantarea de toamna realizeaza un contact mai bun între radacini si sol, ranile cicatrizându-se mai usor. Astfel încep procesele de rizogeneza care duc la formarea a noi radacini pâna în primavara.
Înaintea plantarii pomii trebuie supusi unor operatiuni obligatorii:
Controlul viabilitatii si a sanatatii. Pomii sanatosi au scoarta turgescenta, tesuturile sanatoase de culoare caracteristica, uniforma, sectiunea prin radacina este alba cu miros placut.
Fasonarea radacinilor se face pentru împrospatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. }inând cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cât mai lungi daca nu sunt ranite, în caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii.
Mocirlirea radacinilor consta în scufundarea repetata a radacinilor pomilor într-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamânt de telina si apa. Pomii se vor planta imediat dupa