PORTRETUL DE GRUP

ÎN PICTURA OLANDEZA
A SECOLULUI AL XVII-LEA

- referat „Istoria artei” -












Pâna în secolul al XVII-lea, scoala olandeza de pictura a ocupat un loc modest în arta Tarilor de Jos, ea nu se distingea printro deosebita perfectiune formala, ci mai degraba printro atmosfera pura si o viziune poetica a vietii de toate zilele. În secolul al XVIIlea însa, ea a devenit prima scoala din Europa apuseana care a fost capabila sa se ridice fara ajutorul bisericii si autoritatii puterii de stat. Pictura olandeza a acestui secol era destinata sa redea si sa înfrumuseteze viata cotidiana a oamenilor.
Primele realizari de seama a picturii olandeze au fost obtinute în domeniul portretului, domeniu, de altfel, si cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVIIlea. În orasele olandeze aproape fiecare cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei sale. Apoi, mai era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate locurilor publice, ca primariile, casele breslelor sau cladirile societatilor de binefacere. Burghezii olandezi doreau portrete fidele în care pictorul sa nu intervina prea mult. Erau satisfacuti de asemanarea si redarea realista a costumului. Asa ca cea mai mare parte a obisnuitelor portrete olandeze reflecta un gust burghez sobru si arata un nivel decent al mestesugului, fara vreo trasatura deosebita.
Dar, în nici o alta tara din Europa nu sa dezvoltat portretul colectiv, ceea ce face din acest tip de portret o manifestare puternic nationala a culturii Olandei. Aici, biserica încetase sa mai fie patroana artelor, nu exista un suveran absolut si nici o curte mare care sa ofere artistului comenzi pentru proiecte monumentale. În afara decorarii întâmplatoare a primariilor, singurele comenzi mari oferite pictorilor olandezi erau portretele unor grupuri oficiale, corporatii. Aici aveau ocazia sa glorifice spiritul civic al burghezilor olandezi. Membrii companiilor de puscasi, conducatorii breslelor si membri instit