PRIMA CONSTITUTIE A ROMANIEI




“Conventiunea pentru organizarea definitiva a Principatelor Dunarene ale Moldaviei si Valahiei din 7/19 august 1858”


Dupa primirea doleantelor exprimate de cele doua adunari ad-hoc, puterile garante au elaborat un act fundamental pentru tarile romane, denumit Conventiunea pentru organizarea definitiva a Principatelor Dunarene ale Moldaviei si Valahiei, care, pe langa prevederile citate in capitolul precedent privind relatiile speciale dintre cele doua principate, organiza si puterile in stat si asigura drepturile cetatenilor, asadar era o adevarata constitutie.
Conventiunea pune la baza organizarii Principatelor Unite principiul separatiei puterilor in stat, incredintand Domnului puterea executiva, iar puterea legislativa in mod colectiv Domnului, cate unei Adunari Elective de fiecare Principat si unei Comisii Centrale comune. Puterea judecatoreasca era incredintata magistratilor dar inamovibilitatea judecatorilor era prevazuta numai pentru magistratii Inaltei Curti de Justitie si Casatie, care era comuna celor doua principate .
Aceasta limitare era justificata fara indoiala de lipsa de juristi pregatiti , la nivel local.
Domnul era ales pe viata, trebuia sa fie pamantean si guverna cu ajutorul ministrilor. Adunarea electiva era aleasa pe o durata de sapte ani , care era si durata mandatului membrilor Comisiei Centrale.
Se prevedea egalitatea cetatenilor in fata legii , se garantau libertatea individuala , proprietatea, drepturilor civile si politice, se desfiintau privilegiile. Forma de guvernamant era monarhia electiva . Alexandru Ioan Cuza se intitula in actele oficiale “Alexandru Ioan I , din mila lui Dumnezeu si vointa nationala Domn al Principatelor Unite Romane”.
Conventiunea avea mai multe anexe , dar cea mai importanta era a doua. Aceasta se intitula “Stipulatiuni electorale anexate la Conventiunea din 19 august 1858” si era o adevarata lege electorala .
Scrutinul era secret iar votul cenzitar, deci in functie de venitu