PROGRAM DE DEZVOLTARE A CRESTERII IEPURILOR DE CASA ÎN ROMÂNIA


Cresterea iepurilor de casa reprezinta o îndeletnicire straveche si pe plaiurile carpatine. Ceea ce i-a determinat pe oameni sa creasca aceasta specie de animale au fost multiplele avantaje pe care le prezinta:
- carnea, asemanatoare organoleptic cu cea de pasare, este bogata în proteine si saruri minerale, saraca în grasimi si aproape lipsita de colesterol;
- blanitele argasite se pot folosi la confectionarea de caciuli, gulere, jachete, mantouri, manusi etc.;
- parul este utilizat în industria de fetru;
- animal de laborator excelent;
- valorifica foarte bine nutreturile vegetale existente în gospodarie;
- pot fi crescuti în spatii reduse si în adaposturi ieftine;
- se înmultesc foarte usor si au un ritm de crestere rapid, putând fi valorificati pentru carne la vârsta de 2-3 luni. O iepuroaica, prin produsii ei, poate produce 60-70 kg carne/an;
- au un randament la sacrificare foarte bun (55-60%).




În decursul timpului în tara noastra s-au crescut iepurii în tarcuri exterioare, grajduri pentru taurine, custi dispuse sub cerul liber sau sub soproane, iar mai recent în sisteme intensiv industriale. Daca o lunga perioada de timp în care în exploatatiile cunicule s-au crescut rase pure sau hibrizi rezultati din încrucisari întâmplatoare, începând dupa anii 1980 s-au importat si mentinut în exploatatiile de tip intensiv din tara noastra linii de ascendenti din care s-au obtinut hibrizi performanti.
Primul Centru de Selectie si Hibridare al Iepurilor de casa s-a înfiintat în anul 1979 la Întreprinderea Avicola de Stat Sibiu, ferma Cisnadie. Între anii 1980-1988 s-au înfiintat pe lânga Întreprinderile Avicole noi complexe de crestere a iepurilor, care au împânzit toata tara. În aceste complexe s-a crescut un hibrid de carne SUPERCUNI destul de performant.
Conform informatiilor furnizate de LEBAS si COLIN (1992) tara noastra producea în jurul anului 1990 circa 18.000 tone de carne de iepuri de casa, din