Resurse si limite de supravietuire a organismului uman



Mediul ofera organismului substante, energie si informatiile necesare existentei si evolutiei sale. De aceea, fiecare organism uman trebuie sa-si armonizeze existenta cu diferitii factori de mediu, ca sa-si pastreze integritatea fizico-chimica si independenta individuala.
Unii factori de mediu sunt daunatori prin calitatea si cantitatea lor. Astfel, fata de ei organismul isi ia masuri de aparare, izolare, compensare etc.
O prima manifestare a adaptarii biologice este faptul ca la frig se produce o contractare a vaselor de sange din piele, care diminueaza pierderile de caldura si inhiba secretia sudoripara. Alte exemple sunt: la o invazie de microbi se produc anticorpi specifici, cand se ingera alimente cu multe glucide se produce o secretie de insulina mai mare care readuce la normal cantitatea de zahar in sange si stimuleaza utilizarea lui la nivelul tesuturilor.
Cand solicitarile mediului sunt intense si brutale devin periculoase. Astfel, solicitarea intensa a functiei de termoreglare prin expunerea organismului la temperaturi scazute si foarte scazute se soldeaza cu pierderea cunostintei, hipotermie, inghetare si moarte. Cand actiunea factorilor de mediu este moderata, urmata de perioade de relaxare, sunt antrenate mecanismele de reglare si integrare.
Consecintele reactiilor si solicitarilor la media sunt adaptarea sau ruperea echilibrului intern al organismului prin aparitia de leziuni, malformatii si chiar moartea.
Adaptarea la mediu este mecanismul complex de aparare a organismului la solicitarile determinate de schimbarile mediului. O buna adaptare are loc in limite fiziologice cu oscilatii de mica amplitudine si cu revenirea la normal sau cu schimbarea temporara a constantelor mediului intern al organismului. Organele implicate in mecanismele de adaptare cuprind toata sfera organismului - sistemele nervos, endocrin, locomotor etc. Organele interne, inima si vasele de sange exercita functii de adap