RURALUL-CONCEPT, CARACTERISTICI


Introducere

Etimologic cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris si semnificã culturã, câmpuri, teritoriu ocupat, locuit, amenajat si muncit de om. În sensul cel mai larg al notiunii, rural defineste câmpurile ( tara ), tãranii si în general toate teritoriile si activitãtile neurbane. Dictionarul Explicativ al Limbii Române dã adjectivului rural sensul de : sãtesc , referitor la sat.
Ruralul este mai mult decât o ‘’stare de spirit ‘’, el evocã o parte a spatiului terestru unde predominã pãdurile, câmpurile, culturile, spatiile verzi. El mai evocã de asemenea, o formã de ocupare a acestui spatiu si un tip de societate, predominant agricolã.
Spatiul rural – este expresia efortului îndelungat al omului pentru a pune în serviciul sãu componentele fizico-geografice ale spatiului, ale naturii. Este un spatiu pe care omul l-a modelat de-a lungul timpului, în functie de nevoile sale, pe care l-a creat prin munca sa si l-a umplut cu creatiile sale de naturã antropicã, fiind deci, o adevãratã “capodoperã rusticã “ a omului.
Ruralul are capacitatea de a conserva si reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei presiuni antropice mai reduse, asociata cu tipul exploatarii economice si nivelul general de dezvoltare al fortelor de productie. Cîmpurile extinse de culturi, absenta cailor principale de comunicatie, prezenta insulara a cadrului construit de dimensiuni mai mici si aturmelor de animale, tradeaza fara tagada prezenta ruralului.
Spatiul rural, în sensul banal, dar real al termenului, a apãrut pe suprafata pãmântului o datã cu sedentarizarea omului si aparitia primelor locuinte si a primelor amenajãri asi în primul rând în vederea realizãrii unor productii agricole (în primul rând). În timp istoric, între societãtile rurale si pãmântul luat în exploatare s-au creat o serie de relatii durabile, întãrite prin traditii, obiceiuri si interese, exprimate în peisaj prin diferite tipuri de spatii rurale.
Îndeosebi în secolul al XX-