SECUNDA CÂT MILENIUL?
-referat-

În afara de teoria fizica a relativitatii, care este o teorie moderna a spatiului si timpului, se vorbeste tot mai mult si despre o teorie a relativitatii în biologie. Aceasta înseamna ca nu numai actiunile fizice (mersul ceasornicelor) care au loc pe o platforma mobila (bordul unei rachete) se petrec mai lent decât una în repaus (Pamântul), ci ai actiunile biologice.
Figura 1: spatiul, ultima frontiera

Ar fi absurd sa admitem si totdeodata ar conveni principiului relativitatii miscarii o experienta în care, la bordul unei rachete cosmice aflata în miscare, observatorul si-ar da seama ca mersul timpului (potrivit ceasornicului sau) s-a modificat în vreun fel oarecare ca, pe de alta parte, experimentele fizice si chiar cele biologice s-ar desfasura conform ceasornicelor terestre al caror mers el nici macar nu l-ar putea cunoaste. Mai precis: ar fi un nonsens ca observatorul de pe racheta sa constate ca rezultatul experientelor fizice pe care le-ar efectua pe racheta nu mai este acelasi ca pe Pamânt; ca intervalul de timp scurs între doua evenimente ce se produc la bordul navei cosmice este diferit de acela scurs pe Pamânt între producerea unor evenimente identice; ca de fapt n-ar exista aceleasi legi pe platformele în miscare (racheta) ca si pe platformele în repaus (Pamântul), ceea ce ar însemna rasturnarea dramatica a principiului relativitatii verificat practic de nenumarate ori în cadrul oricarei fizici (clasice sau relativiste) ca ceasul sau ar arata scurgerea unui timp sa zicem de 5 ani iar observatorul de pe racheta a îmbatrânit cu 50 de ani. Este absolut normal ca experimentatorul (observatorul de pe racheta) sa obtina aceleasi rezultate, în orice fel de experimente fizice sau biologice, fie ca el ar activa pe o platforma în miscare (racheta), fie pe una în repaus (Pamântul). Aceasta ar corespunde întru totul principiului relativitatii miscarii, atât