Stadiul agriculturii ecologice în România

Agricultura ecologica (numita organica sau biologica în alte limbi) a aparut în Europa ca expresie a neîncrederii populatiei în masurile de siguranta alimentara si ca urmare a aparitiei de îmbolnaviri prin consum de produse purtatoare de noxe (dioxina, trichinele, salmonele, E. coli de tip O157, virus gripal, prioni etc.). Întrucât mai multe episoade de îmbolnavire au fost generate de tehnologiile de tip intensiv, industriale, bazate pe fortarea productiei prin suprafertilizarea terenului agricol, prin folosirea de biostimulatori (antibiotice, hormoni etc.) în alimentatia animalelor, s-a conturat o cerinta noua, destul de puternica, care s-a transformat într-o adevarata miscare de nivel european pentru obtinerea de produse agroalimentare prin tehnologii curate, nepoluante, fara substante indezirabile. La baza productiei ecologice sta ideea ca principala cauza a degradarii calitatii biologice a produselor consta în interventia necorespunzatoare a omului la diferite niveluri structurale ale biosferei, iar cele mai grave efecte asupra omului rezulta din cumulul de greseli privind solul, plantele si animalele. Agricultura ecologica pune un accent deosebit pe calitatea naturala a produselor, aspectele cantitative si productivitatea fiind pe un plan periferic. Dupa conturarea noilor principii, nu au întârziat sa apara firme specializate, care ofera astfel de produse etichetate în mod distinct si comercializate cu preturi crescute.
Pentru prevenirea si combaterea necinstei, eliminarea fraudelor prin substituirea produselor ecologice cu cele conventionale (mai ieftine), în scopul asigurarii protectiei consumatorilor, au aparut reglementari specifice în numeroase tari, iar apoi s-a trecut la elaborarea si aplicarea de standarde internationale, care urmaresc respectarea unor reguli stricte în producerea, prelucrarea, transportul si comercializarea acestor produse. În elaborarea de reglementari specifice un rol important revine Federa