SUBSTANTELE FILMOGENE
(VERNIURILE)
























UNIVERSITATEA NATIONALA DE ARTE
SECTIA : C.R.O.A.
ANUL II, SEMESTRUL II
23. 05. 2006


PLANUL LUCRARII




1. Introducere

2. Clasificarea verniurilor dupa functiile lor:
vernis de pictura
vernis de ulei
vernis de succin
vernis de copal
alte verniuri
vernis de retus
vernis cu esenta de terpentina
vernis cu alcool
vernis izolant
vernis din albus de ou
vernis de tablou sau final
vernis din ceara
vernis cu rasini sintetice

3. Clasificarea substantelor filmogene:
substante dispersabile în apa
rasini termostabile
rasini alcoolice
uleiuri sicative
rasini sintetice

4. Proprietati fizice ale solutiilor de vernis:
culoarea
transparenta
vâscozitatea
uscarea

5. Proprietatile peliculei de vernis:
elasticitatea peliculei
luciul peliculei
reversibilitatea
comportarea în conditii de umiditate
îngalbenirea peliculei

6. Concluzii

BIBLIOGRAFIE



1. Introducere
Definitie: substantele filmogene sunt substantele folosite la prepararea straturilor de protectie (verniuri) pentru pictura. Se folosesc unele substante dispersabile în apa, unele rasini sau uleiuri sicative.
Verniurile (itl. vernice, frc. vernis, ger. lack) sunt lichide mai mult sau mai putin dense, transparente sau slab galbui, compusi din rasini naturale sau sintetice solubile în solventi organici sau uleiuri sicative si care formeaza o pelicula prin uscare.
Verniurile îsi au numele dupa rasinile sau dupa solventul pe care îl contin si doar unele din materiale sintetice, folosite în industrie, pot înfrunta intemperiile.


2. Clasificarea verniurilor dupa functiile lor
2.1. Vernis de pictura – se adauga în culori pentru a îmbogati liantul si pentru modificarea fluiditatii culorii care, astfel, devine transparenta si se usuca mai repede. În acest scop sunt folosite verniurile pe baza de rasini moi (damar, terebentina de Venetia), ulei de in si un solvent (esenta de terebentina):
2.1.1. vernis de ulei - este cel mai simplu ulei gras, este