Teoria clasica asupra organizatiilor – introducere


Începând cu studiile lui Elton Mayo de la uzinele Hawthorne dintre anii 1924-1927
s-a demonstrat ca relatia simpla stimul-raspuns nu explica în totalitate comportamentul uman.
teoria clasica asupra organizatiilor, care are ca initiatori pe F.W.Taylor, L.F.Urwick, L.Gulick si H.Faiol, accentua latura formala, oficiala de organizare si privea omul ca pe un simplu instrument pentru realizarea unei productii cât mai ridicate, un unexecutant ce trebuie condus autoritar. Angajatul ideal trebuia sa semene cât mai mult cu o masina.
Cercetarile lui Mayo au demonstrat în contradictie cu ideile clasice, importanta considerarii laturii umane într-o organizatie, a problemelor oamenilor, trairilor lor psihice, se iveste acum teoria neoclasica cu punctul de pornire în curentul initiat de Elton Mayo, F.J.Reethlisberger, W.J.Dickson ce intrpduce dupa cum arata M.Zlate (1981) studiul si stiinta comportamentuluiînteoria organizatiilor. Este cunoscuta existenta unei variabile intermediare între stimul, situatia de munca si raspunsurile angajatilor, efortul depus în munca. Aceasta variabila intermediara este constituita dupa cum precizeaza Theodore T.Herbert (1981) din atitudinile fata de munca formate în procesul evaluarii si compararii de catre angajat a stimulului, situatia de munca cu dorintele sale. Dupa ce individul evalueaza munca rezulta o reactie pozitiva sau negativa si aceasta influenteaza raspunsul în munca. Herbert (1981) arata ca raspunsul asteptat dintr-o consideratie pur obiectiva si rationala a situatiei de munca, poate fi sau nu raspunsul actual al individului, aceasta datorita modului în care oamenii evalueaza situatia de munca si de atitudinile lor fata de aceasta. Satisfactia în munca este considerata o atitudine fata de munca de multi autori. Chiar daca astazi nu mai exista o opinie la fel de convinsa asupra rolului atitudinilor fata de munca asupra procesului muncii, interesul pentru aceasta s-a mentinut.
atitu