Rawls – conceptul de dreptate politica fata in fata cu criticii sai


Ideea centrala a teoriei lui Rawls este ca principiile dreptatii, esentiale pentru realizarea structurilor unei democratii constitutionale, trebuie caracterizate in primul rand ca fiind de natura politica, spre deosebire de doctrinele morale, filosofice si religioase mai largi, asupra carora nu e posibil sa se cada de acord in contextul pluralismului modernitatii. Pe de alta parte, conceptul de dreptate nu este in perfecta concordanta cu o ordine morala preexistenta, ci coincidenta sa cu intelegerea noastra de sine pe parcursul istoriei si al dezvoltarii traditiilor a fortat patrunderea sa in viata publica. Dar in acelasi timp Rawls subliniaza ca acest concept de dreptate politica nu este un simplu modus vivendi, deoarece incorporeaza un consens social mai larg, specificand termenii echitabili de cooperare intre cetateni, priviti ca fiind liberi si egali. Acest consens cuprinde conceptul bunurilor primare: drepturile si libertatile de baza, puterile si prerogativele detinerii unei functii, venitul si averea, baza respectului de sine. De asemenea incorporeaza si “principiul diferentierii”: in care inegalitatile economice sunt permise atata timp cat ele imbunatatesc situatia tuturor, inclusiv a celui mai putin avantajat. Consensul general, precizeaza Rawls, nu este recunoscut prin simpla acceptare a unei anume autoritati, sau prin simpla supunere in fata unor aranjamente institutionale. “Pentru toti cei care afirma ca conceptia politica incepe cu propriile lor vederi de ansamblu si este cultivata pe bazele morale,filosofice si religioase pe care acesta le ofera.”
O reactie critica la abordarea lui Rawls de definire a conceptului de dreptate ca echitate a fost centrata pe o presupusa incoerenta si problematizare a afirmatiei sale ca principiile dreptatii trebuie privite ca fiind politice, prin contrast cu o viziune mai larga a binelui, crezand in acelasi timp ca ca dreptatea ca politica are o baza