Teoria tensegritatii si implicatiile ei



Cuvinte cheie: tensegritate, mecanotransductie, citoschelet


Tensegritate (tensegrity) este un cuvant prescurtat provenind de la integritate tensionala (tensional integrity). Structurile de tensegritate sunt stabile datorita modului in care solicitarile mecanice sunt distribuite pe intreaga suprafata a lor. Exista doua tipuri de astfel de structuri.
Primul tip de structuri este reprezentat de domurile geodezice ale lui Buckminster Fuller. Acestea sunt in principal cadre alcatuite din bare rigide (rezistente atat la tensiune cat si la compresiune), conectate intr-o serie de triunghiuri, pentagoane sau hexagoane. Aceste bare sunt orientate intr-o asemenea maniera incat fiecare conexiune este fortata intr-o pozitie fixa, asigurand astfel stabilitatea intregii structuri.

Al doilea tip de astfel de structuri se stabilizeaza printr-un fenomen numit prestres. In aceasta stuctura, elementele care suporta tensiunea (fire elastice) sunt diferite de cele care sunt solictate prin presiune (bare rigide). Astfel, inainte de a se exercita orice forta externa, structura este pre-tensionata. In cadrul structurii, elementele rigide intind, sau tesioneaza firele flexibile, in timp ce acestea din urma comprima barele rigide. Aceste forte opuse, care se echilibreaza reciproc de-a lungul intregii structuri, ii permit acesteia sa se stabilizeze.
Structurile de tensegritate de ambele tipuri impartasesc o caracteristica comuna majora, aceea ca tensiunea este transmisa in mod continuu prin toate componentele structurale. Cu alte cuvinte, o crestere a tensiunii intr-unul din componente rezulta in creasterea tensiunii in componentele intregii structuri – chiar in cele de pe partea opusa. Aceasta crestere globala a tensiunii este echilibrata de o crestere a compresiunii inauntrul unor componente dispersate in cadrul structurii. In acest fel, structura se stabilizeaza printr-un mecanism pe care Fuller l-a descris ca tensiune continua si compresiune