TERORISM. CONCEPTE.

NOTIUNI

O definitie a terorismului, unanim acceptata de specialistii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu exista înca. Singura zona unde acestia se înteleg oarecum este cea în care se accepta tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara între terorismul de stat – exercitat de agentii specializate, care detin monopolul coercitiei – si terorismul politic – exercitat de „actori vremelnici”, practicat la începuturile sale la nivel intern, apoi la nivel international si intercontinental. Acesta din urma are ca autori indivizi sau grupuri bine pregatite si puternic motivate etnic, religios, politic.
Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neîncredere, teama, panica, nesiguranta, ignorând orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atât structura sociala cât si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in care îsi pun toata încrederea.
Ca actul terorist sa fie cât mai perturbat, el trebuie sa se remarce printr-o actiune masiva de groaza, care sa produca rapid o mare ruptura psihologica si afectiva între conducerea societatii si membrii ei; sa genereze o explozie de comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si destabilizator.
Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronuntat simt al frustrarii, al unei nedreptati sau injustitii sociale ori politice. El blameaza de fiecare data o instanta sau o autoritate politica, considerând ca injustitia nu poate fi înlaturata decât printr-o metoda violenta. Din aceasta cauza, fenomenul s-a si autodefinit ca fiind „tactica ultimei solutii”.


ORGANIZARE

Analizând organizarea, observam ca ea are o structura piramidala. În vârf se afla liderul sau conducatorul organizatiei. Acesta este un individ puternic motivat politic, facând parte, în general