Traditiunea romana despre Templul primitiv al lui Apollo din Insula Leuce Am expus in capitule precedente legendele antichitatii grecesti cu privire la insula si templul lui Apollo din tinutul hiperboreilor. Pasim acum pe un nou cimp de cercetari ce se deschide inaintea noastra, la traditiunile si legendele pastrate la poporul roman despre acest templu primitiv al lui Apollo de linga gurile Dunarei. In colindele romane, imne religioase poporale, a caror origine se reduce la cele mai obscure timpuri antecrestine, se celebreaza si astazi sfintenia si magnificenta miraculoasa a unui templu preistoric numit Biserica cea mare cu 9 altare sau minastirea alba sfinta. Dupa colindele romane, aceasta ilustra minastire alba, mare si sfinta, se afla in partile de rasarit ale tarilor romane: in prundul Marii Negre, in ostrovul marilor - in ostrovul marei -, sau intr-un ostrovel de mare lina. Peretii acestei minastiri sint facuti din lemn de tamiie, usile de alamiie, iar pragurile sint de alamiie ori de marmura. Ea are 9 statui si 9 altare, e cu 9 usite, cu 9 ferestre, cu 9 ferestrute, cu 9 praguri, cu 9 pragurele, cu 9 scaune, cu 9 scaunele si in ea ard 9 luminari. Aceasta legendara minastire, dupa un text de peste Carpati, mai are 9 stilpi de ceara, 9 de tamiie si 9 de faclie. Ea este foarte veche, pe dinafara e acoperita cu muschi, iar pe dinauntru aurita. Ferestrele sint in partea despre rasarit catre sfintul soare. Usile spre mare, usciorii sint de faclie, iar in partea de deasupra bisericii este cu zebrele sus la stele. Altarul in care sade Maica Domnului, este de margarint. Jeturile sint de aur, Scaunul cel mai mare are 9 picaturi de soare. Toata minastirea si jeturile sint scrise si inauntru e plina de prapori. Intreaga minastirea e ca un mindru soare. Linga minastire se afla un lac de mir si un piriu de vin, in care se scalda si se iordaneste Bunul Dumnezeu si batrinul Craciun, iar dupa scalda si dupa miruire ei se imbraca in alte vesminte. Calea de la malul os
