TRANSPORTUL PE MARE AL ANIMALELOR

Consideratii generale

Din totdeauna acestui gen de transport i s-a dat o importanta mai mica in comparatie cu al celorlalte marfuri. Aceasta situatie a fost determinata de conditiile dificile de transport pe mare, de existenta unor nave cu amenajari improvizate, care satisfaceau cerintele transportului doar pe distante scurte si cu pierderi foarte mari si de faptul ca majoritatea armatorilor considerau incarcatura de animale prea riscanta, raspunderea riscurilor trebuind sa revina in totalitate numai propietarilor acestor bunuri. Desi a pierdut din importanta avuta initial, totusi se poate afirma ca transportul pe mare al animalelor vii – cu nave special amenajate – a contribuit la dezvoltarea continua a schimburilor comerciale. Pentru a satisface cerintele consumatorilor din tara respectiva, numerosi importatori cumpara si transporta pe mare animale vii, destinate sacrificarii immediate dupa debarcare sau le mentin la ingrasat o perioada de timp inaintea sacrificarii.
Tarile cu mare volum de export de animale vii sunt Australia, Argentina, Noua Zeelanda, Uruguai care dispun de mari suprafete de pasunat, iar in Europa sunt Olanda si Danemarca. Tarile cu import masiv sunt sunt indeosebi tarile arabe din Golful Persic si din nordul Africii.
Pana la inceputul anului 1930 traficul de animale vii se efectua cu nave conventionale improvizate cu amenajari reduse, din care cauza numarul de animale transportate atingeau aproximativ 1500 de capete. Dupa acest an s-au proiectat si construit primele nave speciale pentru aceasta carausie, care asigura conditii mai bune de transport, pe distante mai mari, iar pierderile sunt simtitor mai mici. Dar, incepand din acelasi an, a aparut si o tehnologie noua de conservare a carnii, aceea a congelarii. Mijloacele de transport frigorifice au dus la scaderea transportului de animale vii, care s-a restrans numai la cateva zone ale globului: Golful Persic, Orientul Mijlociu, Nordul Africii si America de