Un nou inceput



Dupa cum subliniau Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade sau in imediata noastra contemporaneitate, Andrei Plesu si Horia Patapievici, sta in firea omului, in genere, sa se teama de nou. Istoria civilizatiei umane a demonstrat, pe de-o parte, valabilitatea acestei ipoteze iar pe de alta parte ideea ca, de cele mai multe ori, noul nu inseamna neaparat rau.
Este indeobste cunoscuta afirmatie de larga circulatie ca orice sfarsit presupune in mod obligatoriu un nou inceput. Aceasta ar putea sa caracterizeze situatia noastra, a romanilor, temerile noastre, sperantele, tensiunile interioare si exterioare, gandurile si framantarile, toate legate de o perioada indeajuns de lunga in care s-a pregatit integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.
Personal cred ca aceasta integrare nu trebuie receptionata si inteleasa ca o desnationalizare, ca o pierdere a valorii noastre specifice ci, dimpotriva, ca o afirmare deplina si meritata, in plan european, a valorii noastre reprezentative.
Concluzia fireasca a unei astfel de teorii ar fi aceea ca nu putem fi nationali decat in masura in care putem accede la universalitate.
Mari oameni politici, oameni de cultura si de litere romani au demonstrat in timp acest lucru si, de la un ministru de externe precum Titulescu pana la un scriitor precum Eminescu, specificul nostru national, a intrat in circuitul de valori european.
Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana inseamna, inainte de toate, cred eu, asumarea unei libertati care ne da convingerea sa ne simtim cetateni cu drepturi depline ai unei Europe fara frontiere.
Romania a incheiat toate capitolele de negociere cu Uniunea Europeana dupa o perioada de sapte ani. Acest moment nu a fost stabilit dinainte, negocierile avand durata in functie de gradul de pregatire a statului candidat.
Cand a luat nastere Comunitatea Europeana? Ce este Comunitatea Europeana? In urma cu cativa ani imi puneam foarte des aceste intrebari, pana ca