VICIUL TEHNOLOGIC


In acest capitol al cartii “Cercul care se inchide”, Barry Comonner incearca sa gaseasca cauzele crizei ambientale din S.U.A. de dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In opinia autorului, desi doi dintre factorii frecvent invinuiti de provocarea crizei ambientale - populatia si belsugul – au crescut in acea perioada, cresterile respective erau prea mici pentru a explica ridicarea nivelului poluarii cu 200-2000% din 1946 si pana in 1971. Produsul acestor doi factori, care reprezinta cantitatea totala de bunuri createnu poate nici el explica intensificarea poluarii.Productia totala, masurata pe baza PNB, a sporit cu 126% din anul 1946, pe cand majoritatea indicatorilor poluarii au crescut de cel putin cateva ori mai mult. Era evident ca, pe langa cresterea demografica si belsug, trebuia sa existe o alta cauza profunda a crizei ambientale.
Existau temeiuri teoretice solide pentru ipoteza ca cresterea economica poate produce poluare. Ritmul de exploatare a ecosistemului, care genereaza cresterea economica, nu se poate mari la infinit fara a suprasolicita sistemul, care este astfel impins spre punctul de prabusire. Totusi, aceasta relatie teoretica nu inseamna ca orice crestere a activitatii economice genereaza automat mai multa poluare. Cele ce se intampla cu mediul ambiant depind de felul in care realizam aceasta crestere. In sec.al XIX-lea, cresterea economica a tarii s-a datorat partial unei exploatari nemiloase a padurilor, in urma careia munti intregi au ramas golasi, iar solul a fost puternic erodat. Pe de alta parte, cresterea economica care in anii ’30 a permis S.U.A.. sa iasa din marea criza a fost ajutata de o masura sanatoasa sub raport ecologic – programul de conservare a solurilor. Acest program a contribuit la refacerea fertilitatii solului si, implicit, la cresterea economica.O asemenea crestere economica nu numai ca evita degradarea mediului, dar poate chiar actiona in sens invers. De pilda, masurile de conservare a terenuril