Cauza si considerent



Exista ceva în plus independent de intentia necesara pentru structura valabila a unui contract?
Cândva, adagiul “ ex nudo pacta nulla obligatio oritur” a fost abandonat sub influenta juristilor Canonului Epocilor de mijloc, întrebarea a fost daca o promisiune goala este auto suficienta sau daca ceva a fost nevoie pentru a garanta seriozitatea si legalitatea angajamentului. Acolo putea astfel sa fie o conditie în ceea ce priveste forma. Dar seriozitatea angajamentului putea de asemenea sa fie garantata de doctrina cauzei ca raspuns la întrebarea cur debetur.
Astfel inspiratia a fost cautata in doctrina de lege nesigura, romana, a cauzei, si aceasta doctrina este reântrecuta si poate fi gasita într-un anumit numar din tarile în care s-a aplicat dreptul roman. Dreptul Englez insa a luat o cale diferita, cu doctrina lui de considerent. In ceea ce priveste Dreptul German insa, acesta nu cunoaste nici o doctrina a cauzei sau a considerentului.
Aceste teorii ridica majore controverse doctrinale, despre care acesta nu este locul potrivit pentru a ne apuca sa discutam acum. În absenta unor materiale comune o sa mergem înainte folosind juxtapunerea in schimbul unei comparatii.
Dreptul francez: cauza
Dreptul englez: considerent
Dreptul german: nici cauza si nici considerentul
A. Dreptul francez: Notiunea de cauza
Acesta este un complex de teorii, complex foarte mult discutat de academicieni, dar foarte semnificant in ceea ce priveste deciziile instantelor de judecata. Pornind de la o discutie generala, o sa examinam succesiv aplicarea traditionala de catre instante si aplicarea lui actuala ( recenta).
Conditiile, în ceea ce priveste cauza sunt gasite atât în dreptul francez, italian si cel canadian.

Articolul 1108 din codul civil francez, prevede patru conditii care trebuie îndeplinite pentru ca o întelegere (un contract) sa fie valabil din punct de vedere legal si anume:
sa existe consimtamântul partii care se