CONSTITUTIILE ROMÂNESTI SI IMPORTANTA LOR


Constitutia în România a aparut mult mai târziu decât constitutiile din tarile europene din vest, cu toate ca aparitia ei a fost determinata de aceleasi cauze care au determinat constitutia din restul lumii.
Aceasta întârziere se explica prin aceea ca epoca moderna, dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala a început în România mult mai târziu datorita dominatiei Imperiului Otoman.
În cadrul premizelor istorice ale primei Constitutii din România, o importanta deosebita îl are în înfaptuirea în anul 1859 a Statului National, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiintat Adunarea electiva si a supus plebiscitului „ Statul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858 ”, cunoscut în istorie ca „ statul lui Cuza ”,si Legea electorala. Aceste doua acte alcatuiesc prima Constitutie a României.
Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat sa abdice, întâlnindu-se o locotenenta domneasca, ca apoi pe teritoriul României sa fie adus un print strain.
În acelasi an se adopta Constitutia României dupa modelul constitutiei belgiene, considerata, atunci, a fi cea mai liberala constitutie.
Constitutia româna din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementeaza cele mai importante relatii sociale. Normele juridice cuprinse în constitutia sunt sistematizate în opt titluri si anume :
Titlul I, despre teritoriul României.
Chiar în primul articol, Constitutia prevede ca „Principatele Unita Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”; astfel se consacra caracterul unitar si indivizibil al statului român.
Titlul II, despre drepturile românilor.
Constitutia proclama drepturile fundamentale ale cetatenilor, declarând ca în stat nu exista nici o deosebire de clasa si ca toti sunt egali în fata legilor.
Dar datorita faptului ca drepturile electorale se acorda în raport cu averea, egalitat