Contractul in dreptul roman
Plan
Întroducere
Generalitati cu privire la contractile si elementele sale
Diviziunea contractelor în Dreptul Roman
Felurile de contracte
Încheiere
Întroducere
Asa cum grecii au fost considerati un popor de filosofi , tot astfel si romanii au fost considerati un popor de juristi .Este si normal ca primele definitii ale dreptului sa fie de origine romana.
Principiile fundamentale ale dreptului sunt transmise de catre Ulpian:«Juris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere suum cuique trtibuere» ( principiile dreptului sunt acestea: a trai in mod onorabil , a nu vatama pe altul , a da fiecaruia ce este al sau ) . In acest text dreptul se confunda cu morala. Tot astfel si una din primele definitii ale dreptului, transmisa de Celsus, se face referire la morala: «Jus est ars boni et aequi»( dreptul este arta binelui si a echitabilului ) . În acea perioada dreptul avea ca scop realizarea binelui moral, azi insa ne sunt prezentate definitii mai complexe ale notiunii de drept.
Astfel cum spunea Ulpian dreptul privat este acela care se refera la binele fiecaruia adica a persoanelor fizice si a relatiilor dintre ele.
CAPITOLUL I
GENERALITATI CU PRIVIRE LA CONTRACT SI
ELEMENTELE SALE
Principalul izvor al obligatiilor, contractul, reprezinta acordul de vointa între doua sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice. În dreptul roman elementele esentiale ale contractului, elemente fara de care un contract nu putea fi valabil erau: capacitatea, consimtamântul si obiectul.
A) CAPACITATEA reprezinta aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si a-si asuma obligatii.
Aveau deplina capacitate de a încheia contracte cetatenii romani sui juris. În cazul altor persoane capacitatea de a încheia contracte lipsea sau era limitata. Astfel, în dreptul vechi erau incapabili de drept, deci lipsiti total de capacitate de folosinta sclavii, peregrinii si fiii de familie. În dreptul clasic s-a admis ca