DEMISIA
Potrivit Codului Muncii prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz. Demisia verbala nu poate fi luata in considerare. Demisia reprezinta desfacerea contractului individual de munca la initiativa angajatului. Pot inceta prin demisie atat contractele incheiate pe durata nedeterminata, cat si cele incheiate pe durata determinata. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba. Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Se impune salariatului o singura conditie inainte de a pleca dintr-o firma si anume aceea de a instiinta firma la care lucreaza despre hotararea de a denunta contractul (termenul de preaviz). Necesitatea preavizului este acela de a asigura firmei posibilitatea de a lua masurile care se impun inlocuirii salariatului demisionar, prin cautarea unui nou angajat, evitandu-se consecintele negative asupra activitatii prin plecarea salariatului care a demisionat. Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariatii care ocupa functii de conducere. Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele iar persoana care si-a dat demisia ramane angajata la aceasta firma fiind obligata sa-si indeplineasca obligatiile pe care le are ca si salariat. Cat dureaza preavizul, cel in cauza trebuie sa presteze munca; in literatura de specialitate apreciindu-se ca preavizul nu poate fi dat in intervalele de timp in care salariatul se afla in concediu de orice fel. In cazul in care concediul apare pe perioada preavizului, acest
