Universitatea ,,Spiru Haret" - Facultatea de Drept – Bucuresti - Dobre Adrian, anul I,zi, seria A, grupa 105.
DENUMIREA SI SEDIUL PERSOANEI
JURIDICE

1. Denumirea persoanei juridice

a) Consideratii generale

Necesitatea individualizarii subiectelor de drepturi în cadrul circuitului juridic
se manifesta întotdeauna cu aceeasi tarie, adica fara deosebire dupa cum
subiectele sunt persoane fizice sau apartin categoriei persoanelor juridice.
Elementul juridic de individualizare - chipul în care se învedereaza
personalitatea este, prin excelenta, numele, în ceea ce priveste persoanele
fizice iar, corespunzatoare lui - prin finalitate si functiune - se afla
denumirea persoanelor juridice, care serveste pentru desemnarea lor.
Obligatia persoanelor juridice de a purta o denumire este expres prevazuta de
art. 38 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele
juridice.
O asemenea obligatie nu poate avea decât caracter general si imperativ; nici o
exceptie nu este consacrata, nici o derogare nu este îngaduita de lege.

b) Stabilirea denumirii

Decretul nr. 31/1954 a prevazut, prin art. 38, ca denumirea persoanei
juridice trebuie sa fie stabilita ,,prin actul care a înfiintat-o sau prin statut".
În cadrul reglementarii Decretului nr. 31/1954, stabilirea denumirii variaza
dupa categoria persoanelor juridice la care se refera denumirea.
Facultatea stabilirii ,,prin statut" - în opozitie cu modul de stabilire prin
însusi actul de înfiintare a persoanei juridice - nu poate exista decât în cazul
persoanelor juridice a caror constituire presupune manifestarea de vointa, în
acest sens, a asociatilor, adica a acelor persoane fizice sau juridice care
urmeaza sa alcatuiasca, în calitate de membri, realitatea sociala a subiectului
colectiv.
Denumiea fiind un atribut al personalitatii, stabilirea ei îsi produce efecte de la
data când persoana juridica dobândeste capacitatea de a