Dobandirea si pierderea cetateniei romane


Legea cetateniei romane reglementeaza modurile de dobandire cat si cele de pierdere a cetateniei, stabilind conditiile si procedura dupa care se realizeaza.
Pentru dobandirea cetateniei, in general se folosesc doua sisteme: jus sangvinis (dreptul sangelui) si jus soli (dreptul locului).
Conform sistemului jus sangvinis copilul devine cetatean roman daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul are cetatenie romana.
Conform sistemului jus soli copilul devine cetatean al acelui stat daca se naste pe teritoriul acelui stat. Acest sistem are serioase neajunsuri. (ex: cand parintii nu au cetatenia acelui stat unde s-a nascut copilul, este putin probabil ca acesta sa doreasca sa ramana cetatean al statului respectiv). In dreptul roman a fost adoptat sistemul jus sangvinis ca fiind cel mai potrivit.

Alte moduri de dobandire a cetateniei:

Dobandirea prin nastere:

Se aplica sistemul jus sangvinis: daca copilul se naste din parinti cetateni romani se stabileste ca este cetatean roman. Este cetatean roman copilul nascut dintr-un parinte cetatean roman si unul strain sau fara cetatenie.
In toate aceste cazuri teritoriul unde s-a nascut sau unde domiciliaza unul sau ambii parinti, nu influienteaza, in nici un fel cetatenia copilului.

Dobandirea cetateniei prin repatriere:

Acest mod de dobandire a cetateniei se refera la persoanele care au avut cetatenie romana si au pierdut-o ca urmare a stabilirii lor in strainatate si care doresc sa se reintegreze in societatea romana. Aceste persoane sunt legate de poporul roman si ca atare lege considera repatrierea un mod de dobandire a cetateniei romane.
Amintim o serie de situatii posibile:
-dobandirea cetateniei romane de unul dintre
soti nu afecteaza cetatenia celuilalt sot, se stabileste ca sotul strain poate cere dobandirea cetateniei romane in conditiile legii.
-cat priveste copilul minor al repatriatului, legea
prevede ca parintii hotarasc pentru pen