În cadrul atât de vast al reglementarilor juridice privind Drepturile Copilului, voi încerca sa schitez principalele directii de orientare ce guverneaza problema unui tânar sub 18 ani care intra în contact cu sistemul de justitie, ca urmare a unei suspectari ori a unei acuzatii de comitere a unui delict, vizând câteva aspecte legate de aplicarea acelor masuri ce afecteaza starea de libertate a minorului.
Îmi propun ca în cadrul acestei analize sa abordez problematica respectarii dreptului copilului delicvent din perspectiva a trei factori :
1) recomandarile din legislatia internationala cu privire la copii în contradictie cu legea româna ;
2) contradictiile legislatiei românesti cu privire la copii care raspund penal ;
3) contradictiile dintre lege si practica ;
Pentru aceasta, voi urmari dosarul unui astfel de caz în toate etapele ce le parcurge si anume :
Retinerea de catre organele de politie ;
Arestarea preventiva ;
Etapele procesului ;
Sanctiunea aplicata (masura educativa, închisoare, asistenta postpenala ) ;
De asemenea, în încheierea acestei lucrari voi face o descriere a conditiilor educationale existente în centrele de Reeducare pentru Minori.
În continuare doresc sa fac o trecere în revista a cadrului juridic care priveste copilul si protectia acestuia.
Astfel, putem enumera :
a) Articolul 45 din Constitutia României care prevede :
“copii se bucura de un regim de protectie si de asistenta în realizarea dreptului lor “
“statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare … “
“exploatarea minorilor, folosirea lor în activitati care le-ar putea dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise “
b) Articolul 2 din Legea 18/1990 (prin care România ratifica Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului) care prevede ca :
“Statele parti se angajeaza sa respeste drepturile care sunt enuntate în prezenta conventie si sa le garanteze tuturor copiilor care tin de jurisdictia lor, fara nici o distinctie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului, a parintilor sau a reprezentantilor sai legali, de originea lor nationala, etnica, sau sociala, de situasia lor materiala, de incapacitatea lor, de nasterea lor sau de alta situatie .
Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru ca acesta sa fie efectiv protejat împotriva oricarei forme de discriminare sau de sanctiuni motivate de situatia juridica, activitatile, opiniile declarate ori convingerile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali ori ale membrilor familiei sale .”
Trebuie facuta precizarea ca odata cu ratificarea de catre România a Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prin Legea 18/1990, aceasta devine obligatorie pentru România si are aceeasi putere de lege ca si Constitutia.
c) în completarea cadrului juridic, în afara de aceste texte fundamentale prezentate mai sus, mai putem prezenta :
Conventia Europeana a Drepturilor Omului ;
Codul Penal al României ;
Codul de Procedura Penala ;
Legea 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Române ;
Legea 23/1969 privind executarea pedepselor privative de libertate ;
Decretul nr.545/1972 privind executarea masurii educative a internarii minorilor infractori într-un centru de reeducare ;
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.192/1999 privind înfiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului ;
Ordonanta Guvernului nr.1/21.01.2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala ;
Regulamentul de Ordine Interioara a Închisorii pentru Tineri – Craiova ;
Regulile Natiunilor Unite pentru Apararea Minorilor Privati de Libertate si Regulile de la Beijing- Standardul de Reguli Minime al Natiunilo Unite- Administrarea Justitiei pentru minori- se constituie ca un îndrumar, stabilind recomandari însa nu sunt obligatorii pentru state .
Prima etapa în drumul stabatut de un asfel de dosar o reprezinta retinerea de catre organele de politie.
Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Române prevede în articolul 16 (1) litera b) :”sa conduca la sediul politiei în vederea luarii de masuri legale, pe cei care, prin actiunile lor, pericliteaza ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, precum si persoanele suspecte a caror identitate nu a putut fi stabilita.
Persoanele suspecte de actiuni prin care se pericliteaza ordinea publica, viata persoanelor sau alte valori sociale, care refuza sa-si decline identitatea ori aceasta nu poate fi stabilita, sunt conduse la sediul politiei pentru clarificarea situatiei si, dupa caz, prezentarea acestora de îndata în fata organului de urmarire penala competent, ...