Norma juridica ca norma sociala

Este îndeobste cunoscuta sarcina de socializare pe care, atât prin caracterul punitiv, cât si prin cel educativ, o presupune jurisprudenta. De aceea, este firesc ca, deopotriva cu caracterul juridic, sa se manifeste si caracterul social al unei norme.
În termeni formali, socializarea este procesul prin care individul îsi interiorizeaza normele grupului în care traieste.
Din momentul nasterii, copilul este supus unor norme care îi modeleaza personalitatea. Fiecare cultura determina un set de influente care variaza foarte mult de la societate la societate. Pentru ca o societate sa functioneze eficient, membrii sai trebuie sa-si însuseasca acelasi model cultural. Oamenii sunt controlati în special prin socializare, astfel încât acestia sa-si joace rolul conform modelului impus prin habitudini si preferinte.
Fiecare persoana trebuie sa învete sa îndeplineasca anumite roluri în societate în conformitate cu statutul pe care îl are.
Acest proces de socializare începe din copilarie, când se formeaza o anumita atitudine fata de rolurile si statusurile aferente. În procesul de socializare, fiecare individ se raporteaza la mediul social, la sistemul normativ al societatii si, în cursul dezvoltarii sale ontogenetice prin mai multe etape ale cunoasterii, interiorizarii si transformarii în motive a propriului comportament, a cerintelor practicii sociale, a regulilor de conduita, precum si a diferitelor valori sociale.
Procesul de formare si de afirmare sociala a individului este caracterizat prin raportarea personalitatii sale la societate, la sistemul normativ si valoric al acesteia.
Însusindu-si anumite reguli juridice, odata cu aspectul punitiv al acestora, omul îsi creeaza anumite constructe personale, înglobând si regulile de conduita si existenta impuse de norma juridica. Astfel, chiar în absenta iminentei pedepsei, omul totusi actioneaza în conformitate cu regulile însusite si adânc întiparite în gândirea lui, constiinta lui si sistemu