Capitolul I.

NOTIUNEA DE DREPTURI FUNDAMENTALE

SCURT ISTORIC PRIVIND EVOLUTIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE

1. Notiunea de drepturi fundamentale
Drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului constituie nu doar o realitate ci si o finalitate a întregii activitati umane, bineînteles a aceleia democratice si progresiste. De aici si atentia cuvenita care este acordata aproape peste tot în lumea actuala, problemelor teoretice si practice referitoare la drepturile omului, la protectia si respectul libertatilor fundamentale ale persoanei umane.
Problematica drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului este reglementata de dreptul constitutional în plan intern si este în acelasi timp obiect al reglementarilor de drept international public.
Conceptele de „drepturi ale omului” si „drepturi ale cetateanului” solicita o analiza atenta în interferenta, dar si în individualizarea lor, deoarece, ele se conditioneaza dar nu se suprapun în mod perfect. Conceptul drepturilor omului, astfel cum a fost elaborat pe plan international, serveste ca un important suport pentru fundamentarea ideii existentei drepturilor si libertatilor cetatenesti. Conceptul drepturilor omului are o semnificatie mult mai larga decât acela al drepturilor cetatenesti, deoarece drepturile omului sunt drepturi universal valabile, aplicabile tuturor fiintelor umane, în timp ce drepturile cetatenesti sunt, potrivit însasi denumirii lor, specifice unui anumit grup de oameni si anume cetatenii unui anumit stat.
O prima problema teoretica o constituie definirea drepturilor fundamentale cetatenesti.
Pentru definirea lor trebuie sa luam în consideratie ca:
a) sunt drepturi subiective;
sunt drepturi esentiale pentru cetateni;
datorita importantei lor sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaratii de drepturi, legi fundamentale (constitutii).
a) Drepturile fun