Notiunea de persoana fizica

Notiunea de persoana fizica desemneaza omul,privit in individualitatea sa.
In conceptia clasica a dreptului civil,conceptie care domina si dispozitiile Codului civil roman,persoana fizica nu este privita în primul rand prin prisma existentei biologice a omului ci ca o abstractiune juridica:titularul de drepturi si obligatii civile.
Acest aspect este si mai evident pentru antichitate si chiar pentru perioadele mai recente in care anumite persoane aveau conditia de sclavi.In Roma antica,spre exemplu,sclavul nu putea avea drepturi subiective,astfel ca nu putea fi proprietar,creditor al altei persoane sau debitor.Sclavul nu era un subiect de drept ci era asimilat unui bun pe care stapânul sau îl putea cumpara si vinde.
Sclavia a continuat sa existe in anumite regiuni ale globului pamântesc pâna în vremurile moderne,ceea ce a condus la necesitatea interzicerii si condamnarii sale prin documente internationale,cum sunt:Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 si Conventia europeana a drepturilor omului din 1950.
Consecinta juridica a acestei interziceri este aceea ca,in prezent,orice individ uman este o persoana si poate fi titular de drepturi si de obligatii,deci are calitatea de subiect de drept.
Progresele medicinei concretizate in realizarea transfuziilor sanguine sau a transplanturilor de organe precum si necesitatea protejarii intimitatii persoanei si a dreptului sau la imagine au condus la reconsiderarea conceptiei despre persoana fizica,existenta sa biologica si psihica intrand din ce in ce mai mult sub incidenta dreptului.

II. Clasificarea persoanelor fizice

Necesitatea protejarii unor interese nationale si existenta unor categorii de persoane fizice carora trebuie sa li se asigure o protectie speciala din diverse ratiuni au condus la adoptarea de reglementari,cuprinse chiar in Constitutie,dar si in acte normative ordinare,care contureaza regimuri juridice diferite pentru diferite categorii de persoane fizice.
Din