I Notiunea normei juridice
Norma juridica si norma juridica si „regula juridica” în doctrina juridica are acelasi înteles. Literatura franceza, fara sa înlature cuvîntul „norma” l-a consacrat pe cel de „regula”. Din contra în doctrina româna este consacrata denumirea de „norma juridica”.
Norma de drept este elementul primar al oricarui sistem de drept. Normele se grupeaza în institutii de drept, institutiile în ramuri, ramurile în parti ale sistemului, iar partile în sisteme.
Norma juridica este una categoriile centrale ale dreptului, atît ca particica fundamentala a sistemului de drept pozitiv cît si ca obiect de cercetare a stiintei dreptului în general si a teorii si filosofii dreptului în social.
Obligatorie”. În conceptia lui J. Masguelin, „potrivit cu definitia cea mai generala si cea mai obiectiva, regula de drept este orice punct investit cu forta obligatorie si care are ca obiect de a crea drepturi si, corelativ, obligatii, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa si destinatorii sai” 1.
Regulile de drept nu iau nastere decît cu conditia ca oamenii sa formeze un grup pe „baza unei societati veritabile care implica scop social specific, organizare si ierarhie, explica Jean Dabin.
Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita, stabilita sau autorizata de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana si ocrotita, în caz de necesitate, de forta coercitiva a statului. 2
O alta definitie este data de Nicolae Popa, care considera ca norma juridica poate fi definita ca: „o regula generala si obligatorie de conduita, al carui scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la îndeplinire pe cale statala, în caz de nevoie prin constrângere”.
__________________________________________________________________________________
Gheorghe Lupu Gheorghe Avornic „Teoria generala a dreptului”, editura Lumina, Chisinau 1997, p. 61
Boris Negru „Teoria generala a dreptului si statului”, Chisinau 1999, p.144
Ioan Ceterchi defineste norma juridica ca: „element constitutiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata la nevoie, prin forta coercitiva a statului. 3
În viziunea lui Ion Dogaru, „norma juridica este o regula de conduita generala, impresionala si obligatorie care exprima vointa electoratului înfatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la îndeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrângere”.
Dupa parerea lui Dumitru Baltag „ norma juridica ca element constructiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata la nevoie prin forta corectiva a statului”
Din analiza atenta a acestor definitii putem degaja urmatoarele idei:
a) normele juridice sînt stabilite sau autorizate de catre organele competente ale statului.
b) norma juridica are un caracter general.
c) norma de drept are menirea de a reglementa o relatie apare, singulara, ci nu un tip de relatii.
d) norma de drept este prevazuta sa reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relatii, legatura la care participantii rezida în drepturi si îndatorii reciproce.
e) un incendiu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin constrîgerea de stat.4
__________________________________________________________________________________
Ioan Ceterchi „Ioan Craiova”. „Introducerea în teoria generala a dreptului”, editura ALL, Bucuresti 1993 p.35
Boris Negru „Teoria generala a dreptului si statului”, Chisinau 1999 p.145-146
II Trasaturile caracteristice ale normei juridice.
Giorgio del Vecchio considera ca trasaturile normei juridice sunt bilateralitatea si generalitatea. Alex Will retine caracterul coercitiv, statal si abstract al normei al normei juridice, cel din urma implicând generalitatea, permanenta si impersonalitatea.
Nicolaie Popa dezvolta patru caractere alei normei juridice: general si impersonal, tipic, implicatia unui raport intersubiectiv si caracterul obligatoriu.
Dupa parerea unor autori normei juridice îi sunt inerente urmatoarele trasaturi caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa:
caracterul statal;
caracterul coercitiv;
generalitatea normei juridice
caracterul obligatoriu.
a. Caracterul statal. Cunoastem ca fenomenul juridic nu poate separa de cel statal, si invers. O regula de conduita devine regula de drept numai în masura în care substanta ei este vointa statala, adica poarta pecetea autoritatii publice.
Caracterul statal al regulilor de drept rezulta în primul rînd din elaborarea lor de catre stat, prin procesul de le...