PIATA CAPITALURILOR
Continutul si formele pietei

Conceptul de capital în literatura economica s-a bucurat de o atentie speciala fiind abordat într-o mare diversitate de sensuri. Asa de exemplu au fost definite: capitalul banesc fix, nominal, productiv, real, social, uman etc.
Capitalul banesc – forma a capitalului avansat în afacerile unei firme, parte a capitalului în functiune care participa la un circuit specific, în functie de obiectul de activitate al firmei;
Capitalul de risc - este capitalul investit în activitati cu un grad ridicat de risc si care se individualizeaza pe proiecte, riscul fiind legat de evolutia ratei dobânzii.
Capitalul fictiv – este capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare; el nu afecteaza economia reala ci constituie numai un titlu asupra unui venit viitor.
Capitalul real – este capitalul existent în economia reala, sub forma de mijloace de productie si care serveste la producerea altor bunuri materiale.
Capitalul social – este volumul total de capital emis de o societate comerciala de capital sub forma de actiuni sau “parti sociale” în cazul S.R.L.
Capitalul uman – este stocul de cunostinte profesionale , deprinderi si abilitati al unei persoane (sau colectivitati) angajate într-o actiune. Se vorbeste si de capitalul uman al unei firme – forta creatoare a personalului angajat.
Doctrina economica contemporana subliniaza nu numai în teorie ci si în practica, existenta unei acumulari de experienta cu privire la proiectarea si evaluarea diverselor teorii legate de fenomenele si procesele economice.
Piata financiara (a capitalurilor) reflecta un astfel de proces evolutiv; ea nu a aparut odata cu celelalte segmente de piata (de exemplu odata cu pietele bunurilor de consum neproductiv); mai mult, chiar si azi literatura de specialitate aduce argumente prin care se sustine unitatea, care este esentiala, dintre piata monetara, piata financiara si piata valutara.
Sunt însa de subliniat si particularitatile acestor trei segmente de piat