PRINCIPIILE DE BAZA ALE ADMINISTRATIEI
PUBLICE LOCALE


Orice stat fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si îndeplini acest rol, statul îsi împarte teritoriul si populatia aflata pe acesta în anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone - mai mici sau mai mari - sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc. Astazi, conform art. 3 alin.3 din Constitutie, “teritoriul este organizat suub aspect administrative în comune, orase si judete”.
În toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze în acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. În acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese.
Profesorul Paul Negulescu afirma ca în orice tara sunt doua categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetatenilor, întreaga colectivitate si altele care sunt speciale unei anumite localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete. În aceste conditii vorbim de autonomie locala, centralizare, descentralizare, deconcentrare, tutela administrativa.
Principiile de baza ale administratiei publice locale sunt stipulate in textele Constitutiei revizuite si în Legea administratiei publice locale nr. 215/2