PROCEDEELE DE REALIZARE A DESCENTRALIZARII

FUNDAMENTAREA NOTIUNILOR

Notiunea descentralizarii are o acceptiune larga si una restrânsa. În sens larg, prin descentralizare se întelege orice transfer de atributii din plan central în plan local. În sens restrâns, descentralizarea este legata de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritoriala – prin transferul de atributii catre unitatile administrativ-teritoriale, si descentralizarea pe servicii – prin desprinderea unor servicii publice din competenta centrala sau locala si oferindu-li-se o organizare autonoma.
Noua Lege cadru a descentralizarii nr. 195 din 22 mai 2006, defineste descentralizarea astfel: transferul de competenta administrativa si financiara de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale sau catre sectorul privat.
În acord cu strategia de reforma a administratiei publice agreata de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare în România, este definit prin intermediul a trei elemente majore:
continuarea descentralizarii prin transferul de competente si responsabilitati administrative si financiare, de la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale la nivelul autoritatilor locale;
continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilitati în teritoriu în functie de necesitatile pe plan local, în cadrul aceleiasi structuri administrative (serviciile deconcentrate functioneaza în subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea);
transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în functie de necesitatile cetatenilor si pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizate în responsabilitatea autoritatilor locale.
Dupa responsabilitatile transferate, descentralizarea este împartita în trei categorii: politica, administrativa si fiscala.


Descentralizarea politica implica conferirea catre cetateni
a unei puteri mai mari în procesul de luare a deciziilor, în particular acest lucru în