RASPUNDEREA JURIDICA ÎN DOMENIUL
ECONOMICO-FINANCIAR

Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-sociale ale contremporaneitatii cu care toate statele se confrunta, într-o masura mai mare sau mai mica.
“Evaziunea fiscala este sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extra bugetare de catre persoanele fizice si juridice române sau straine, denumite în continuarea contribuabili”1).
În toate timpurile, multitudinea obigatiilor pe care le impun legile fiscale contribuabililor, au facut sa stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de eludare a legilor fiscale.
În cazul evaziunii, contribuabilul încearca sa se plaseze într-o pozitie cât mai favorabila, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementarile fiscale în vigoare. Ingineria financiar fiscala utilizeaza cele mai moderne tehnici si strategii: marketingul juridic al mediilor de afaceri interne si internationale.2)
Diferiti autori definesc conceptul de evaziune fiscala drept o sustragere de la impunere a meteriei impozabile.
În România problema evaziunii fiscale capata un interes major în primul rând datorita existentei unei economii cu o lipsa acuta de capital, atât la nivel macroeconomic, unde fenomenul subcapitalizarii este deosebit de presant.
De asemenea, tot lipsa de capital atrage dupa sine o situatie precara a veniturilor care trebuie sa alimenteze bugetul de stat si care au ca menire finantarea unor importante sectoare sociale (sanatate, învatamânt). În aceste conditii limitarea într-o masura cât mai mare a evaziunii fiscale ar avea un efect pozitiv asupra echilibrului bugetar.
Mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligatiile fiscale se prezinta sub multe forme:
procedee ilicite, pe de o parte,
simple neadevaruri, pe de alta parte
Evaziunea fiscala poate fi, ilicita, având si