Rezolutiunea si rezilierea contractelor –
efect special al contractelor sinalagmatice




Codul civil defineste în art. 942 contractul „ca fiind acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânsii un raport juridic”.
Deoarece Codul civil se refera la notiunea larga a efectelor contractului, unii autori au definit contractul sau conventia ca fiind „acordul între doua sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”.
O definitie cuprinzatoare este aceea potrivit careia : „prin contract se întelege acordul de vointa între doua sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii, adica un raport juridic de obligatii” si, în sfârsit, potrivit altor autori, „contractul este acordul de vointa care da nastere, modifica sau stinge drepturi si obligatii”.
În raport de continutul lor, contractele se clasifica în contracte unilaterale si contracte bilaterale (sinalagmatice).
Contractul unilateral este acel contract care da nastere la obligatii numai în sarcina unei parti.
Potrivit art. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane, fara ca acestea din urma sa se oblige.”
De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donatie, contractul de împrumut, contractul de gaj, contractul de depozit gratuit.
Contractul unilateral nu se confunda cu actul juridic unilateral, care este rezultatul vointei unei singure parti. Astfel, contractul unilateral se formeaza în baza acordului de vointa dintre parti, chiar daca ulterior se stabilesc obligatii numai în sarcina unei dintre parti, în timp ce actul unilateral presupune o singura manifestare de vointa.
Contractul bilateral (sinalagmatic), dupa definitia data în art. 943 Cod civil, este acel contract în care partile se obliga reciproc una catre alta.
Acest tip de contract se caracterizeaza prin reciprocitatea si interdependenta obligatiilor.

Contractul bilateral (sinalagmat