TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR
Lucrarea tine cont de legislatia în vigoare la data de 20 februarie 2006


CAPITOLUL 1-OBLIGATIA CIVILA

Notiunea de obligatie

Luând ca model Codul civil francez din 1804, care nu a definit notiunea de obligatie, Codul civil român din 1865, ca de altfel si alte coduri civile europene, ca cel austriac din 1811, cel elvetian din 1907 sau Codul federal elvetian al obligatiilor din 1881 si apoi din 1911, nu au definit aceasta institutie juridica.
Acest lucru se explica prin adoptarea de catre redactorii codurilor respective a renumitei definitii a obligatiei din INSTITUTELE lui Justinian, care a definit obligatia astfel: „ obligatio est juris vinculum quo necesitate adstringimur, alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis jura.”
În aceste conditii, sarcina definirii obligatiei civile a revenit doctrinei.
Astfel au fost formulate mai multe definitii:
„ Obligatia este o legatura juridica între doua sau mai multe persoane, în virtutea careia, o parte, numita debitor, se obliga fata de alta, numita creditor, la executarea unei prestatiuni pozitive sau negative, adica la un fapt sau la o abstentiune.”
„ Obligatia este raportul juridic în temeiul careia o persoana este tinuta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva în favoarea unei alte persoane.”
„Raportul juridic de obligatie poate fi definit ca acel raport în baza caruia o persoana, numita creditor, poate pretinde altei persoane, numita debitor, efectuarea unei anumite prestatiuni.”
„Obligatia este raportul juridic în temeiul caruia o persoana, numita creditor, are dreptul de a pretinde de la alta persoana, numita debitor, o anumita prestatiune, pe care acesta este îndatorat a o îndeplini.”
„Obligatia este raportul de drept civil în care o parte, numita creditor, are posibilitatea de a pretinde celeilalte parti, numita debitor, sa execute o prestatie sau mai multe prestatii, ce pot fi de a da, a face sau a nu face , de regula, sub sanctiunea constrângerii de stat.”
„ Obligati