Teoria Generala a Dreptului
Tema : Izvoarele Dreptului
Vointa sociala generala pentru a deveni obligatorie pentru fiecare membru cât si pentru întreaga colectivitate umana trebuie exprimata prin norme care vor îmbraca o anumita forma, denumita izvor de drept, motiv pentru care în literatura juridica se considera, în general, ca notiunea de izvor si cea de forma de exprimare a dreptului sunt sinonime.
Este necesar a se face distinctie între izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului. Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului. In consecinta, prin izvor de drept, în sens material, întelegem viata sociala, economica si culturala în complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor reguli de drept si institutii. Din punct de vedere juridic, ne intereseaza în special izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept. Sensul juridic al notiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitudine de aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca model de urmat în relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului îl reprezinta regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa într-o anumita haina juridica. Izvoarele de drept sunt clasificate dupa diferite criterii: A. Dupa modul de transmitere deosebim izvoarele scrise de izvoarele nescrise: -obiceiul - izvor nescris -norma juridica - norma scrisa B.Dupa caracterul oficial sau neoficial al izvorului de drept: -legea - izvor oficial -obiceiul, doctrina - izvoare neoficiale. C.Din punct de vedere ale modului de impunere: -izvoare directe - actele normative -izvoare indirecte - obiceiul sau normele elaborate de organizatiile nestatale care pentru a deveni obligatorii trebuie sa fie validate de o autoritate statala. D.Dupa modul de creare a normei: -izvoare creatoare: legea si cutuma, deoarece creaza legi noi -izvoare interpretative
