Analiza mediului extern

Prin mediul extern al întreprinderii se întelege ansamblul factorilor externi acesteia, factori a caror existenta este susceptibila de a-i influenta comportamentul si performantele sale, afectând-o într-un fel sau altul. Deoarece impactul poate fi direct (actiunile concurentei) sau indirect (schimbari generale în climatul de afaceri), analiza mediului extern trebuie realizata în doua contexte diferite: contextul concurential (mezomediul), generat de elemente aflate în imediata vecinatate a organizatiei si caracterizat prin posibilitati sporite de influentare a acesteia, respectiv contextul general (macromediul), mai îndepartat si cu posibilitati mai reduse de influenta asupra întreprinderii.

Scopul procesului de analiza a mediului extern


Analiza mediului extern vizeaza studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel largit influenteaza întreprinderea, furnizând diagnosticului informatii asupra situatiei strategice complementare în raport cu cele oferite de analiza interna. Fie ca sunt realizate in cadrul contextului concurential, fie ca privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au scopul de a sesiza oportunitatile si amenintarile care exista, dar si de a identifica factorii cheie de succes ai sectorului de activitate, veritabile variabile strategice externe pe care toate întreprinderile trebuie sa le cunoasca si sa le stapâneasca pentru a supravietui.
O oportunitate reprezinta o evolutie a mediului extern apreciata ca având un efect pozitiv asupra întreprinderii. De exemplu, aparitia unor noi piete sau a unor noi tehnologii reprezinta cele mai clasice oportunitati pentru o firma. O oportunitate este cu atât mai notabila cu cât probabilitatea de succes si atractia ei sunt mai ridicate si cu cât este mai rapid sesizata decât concurentii.
O amenintare reprezinta o evolutie a mediului extern cu efect previzibil negativ pentru întreprindere. O scadere continua a puterii de cumparare a pop