Banca de emisiune


Institutiile implicate în realizarea legaturilor complexe dintre sectorul monetar si economia reala, prin intermediul pietei monetare si pietei capitalurilor sau pietei financiare poarta denumirea de intermediari financiari si includ sectorul bancar si institutiile financiare nebancare, cum ar fi companiile de asigurare, societatile de constructie, trusturile de investitii etc.
Costin C. Kiritescu defineste banca prin functiile sale: o entitate economica de stat, privata sau mixta, ale carei functii principale sunt:
atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor în conturile deschise acestora;
efectuarea de viramente între conturile clientilor si de transferuri în conturi deschise la alte banci;
acordarea de credite pe diferite termene;
emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu astfel de instrumente;
vânzarea – cumpararea de valuta si alte operatii valutare;
alte operatiuni.
Îndeplinind aceste functii, bancile sunt de fapt mijlocitori si centre de credit si de casa ale întreprinzatorilor sau întreprinderilor, având drept scop obtinerea unui profit.
În esenta, bancile efectueaza operatiuni principale pasive (constând în atragerea unor disponibilitati banesti sub forma de depuneri în cont, depuneri de economii etc.), operatiuni principale active (deschiderea de credite, scontarea cambiilor a warantelor sau a altor efecte de comert), operatiuni accesorii (incaso, depozite în custodie, servicii de casa etc.), operatiuni exceptionale si speculative si alte operatiuni.
Bancile de emisiune (centrale, banci a bancilor, banci de prim rang) sunt organisme autonome cu personalitate juridica proprie, capitalul acestora fiind în proprietatea statului. Acestea sunt banci centrale care conduc politica monetara si de credit în cadrul politicii economice si financiare si mentin stabilitatea monedei nationale. Sunt institutii bancare aflate în fruntea întregului aparat bancar national, care au ca principale atributii urma