Caracterizarea generala a impozitelor directe


In evolutia lor,impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste,insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in capitalism.Cu deosebire in primele decenii ale secolului al20lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale au pe diferite activitati,cum sunt cele comerciale si industriale,deci al impozitelor de tip real,si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri( salarii,profit,renturi) sau pe avere( mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal,care au condos la extinderea impunerii prin aducerea printer platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor.
Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata précis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte,deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.


Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in perioada capitalismului ascendant. Astfel, in primele stadii de dezvoltare a capitalismului, cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar( pe pamant). Pentru stabilirea marimii acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor utilizate in vederea lucrarii pamantului,intinderea terenurilor cultivate si calitatea acestora, marimea arenzii,pretul pamantului etc.
Cu timpul, cladirile( folosite ca locui