Cererea si oferta de munca

Orice activitate economica, pentru desfasurarea ei, necesita factorul munca alaturi de ceilalti factori de productie.
Daca se au in vedere: volumul productivitatii muncii si timpul legal de munca pentru o perioada determinata, putem stabili nevoia de munca, deci forta de munca necesara in perioada respectiva.
Piata muncii sau a fortei de munca reprezinta spatiul economic in care are loc confruntarea libera a cererii de munca cu oferta de munca.
Cererea de munca este reprezentata de detinatorii de capital, in calitate de cumparatori iar oferta de munca o reprezinta posesorii de forta de munca, in calitate de vanzatori.
Piata muncii nu este omogena, ci se compune din segmente pe domenii de activitate, zone economice, meserii, niveluri de calificare.
In acest sens putem distinge:
piata locala a muncii subdiviziune geografica cu particularitati pecuniare, costuri, psihologii, mobilitate;
piata externa a muncii, subdiviziune care priveste un anumit n umar de lucratori, fiecare fiind disponibil sau potential disponibil pentru a ocupa locurile de munca ce se oferta prin competitie;
piata interna a muncii, subdiviziune in care cererea si oferta de munca sunt interne fiecarei firme si accesibile direct pietei externe a muncii, insa o perceptie diferita a celor din interior in raport cu cei din afara. Ea priveste ocuparea diferitelor functii prin avansare, transfer, concurs innteriorul firmei.
Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie, se afla in legatura directa cu celelalte piete, a bunurilor, monetara si a capitalului. Ea receptioneaza semnalele de pe fiecare piata si isi formeaza propriile exigente fata de acestea. Echilibrul pietei muncii conditioneaza echilibrul celorlalte peite.
Cererea de munca reprezinta cantitatea totala de munca necesara desfasurarii activitatilor economico-sociale dintr-o tara la unmoment dat. Ea are ca punt de plecare nevoia de munca, dar nu este egala cu acesta. Deci, din cererea de munca nu f